Acasa

La inceput a fost Halaicu. Crin Halaicu. Primul primar ales al Bucurestiului era un baiat istet, adept infocat al dreptei si al inchirierii pe citiva lei a spatiilor comerciale. A fost trecator ca o gripa aviara si a lasat in urma aproape acelasi lucru ca la venire. Sigur, lipsea cite ceva, dar va imaginati ca, pentru un primar al unei capitale postcomuniste aflate la inceput de tranzitie, niste foste alimentare sint un fel de consumabile, ca pastele din pixul cu care semnezi niste contracte de licitatii.

A urmat alt mare om de dreapta: incoruptibilul Ciorbea. Chiar daca a avut o domnie scurta, semnele ei sint inca vizibile in buzunarele pensionarilor carora le-a dat tichete RATB pe viata. O viata prospera, plina de calatorii la shopping in strainatate, ocazionate de solduri: din Titan in Balta Alba, atrasi de pretul cartofilor, din Drumul Taberei in Berceni pentru discount-ul oferit la morcovi.

La un moment dat, Ciorbea a descalecat la Guvern si l-a lasat mostenitor pe urmatorul mare primar de dreapta, superbul exemplar masculin Viorel Lis. Dupa cum probabil va amintiti, Lis s-a indragostit de Oana si dus a fost. Si-a lasat si sotia, si casa, si Capitala, dar nu si-a abandonat niciodata convingerile de dreapta. A ramas acelasi dusman feroce al neocomunistilor, care voiau sa impiedice cu orice pret transformarea Bucurestiului intr-o splendida capitala europeana.

Apoi, ca din spuma marii, a aparut neinfricatul Basescu si dreapta a triumfat din nou. Exprimind mai clar ca nimeni altul lupta impotriva neocomunistilor spagari, Basescu a eutanasiat maidanezi, a dat capete in gura chioscarilor arabi, a spalat pe jos cu consilierii cu convingeri gresite ai stingii si, sa nu uitam, a descoperit-o pe Elena Udrea, aceasta Ana Pauker a luptei anticomuniste. La capitolul nerealizari nu putem consemna decit faptul ca Basescu a facut-o sa zimbeasca pe Brigitte Bardot, lasind sa i se vada ridurile, ceea ce a dat destul de nasol pe sticla.

Urma Videanu. Acum, dupa 16 ani, stinga are, in sfirsit, sanse la Primaria Capitalei, pe mina lui Oprescu, un personaj ale carui principale calitati par a fi deocamdata doar incapatinarea cu care si-a dorit job-ul si faptul ca vorbeste cu „p**a masii“.

Daca dreapta va pierde Capitala, asta ar avea semnificatia unei infringeri istorice. Sigur ca Basescu o sa scoata fum pe nari, dar asta nu e problema noastra. Ce ne doare pe noi, cei care ne-am indragostit de dreapta la prima vedere si-am luat-o de nevasta, e ca juna a devenit matroana in toata regula, s-a ingrasat ca o vaca, cheltuieste tot bugetul pe rujuri si borduri si e geloasa foc daca n-o votezi tot pe ea, pe aleasa ideologica a inimii tale.

In final si in concluzie, as vrea sa va anunt respectuos ca, incepind cu 1 iunie a.c., am luat decizia istorica de a nu mai vota niciodata in functie de culoarea rochitei politice a candidatului. Poate sa fie blonda sau brunet, mono, bi sau plurisexual, pensionar pe caz de boala din Partidul Culegatorilor de Corcoduse sau pilot de incercare in Alianta „Minciuna si Fals”, pur si simplu nu ma intereseaza! Singura oferta care ma poate seduce in acest moment ar trebui sa-mi ofere garantia unui trafic rutier decent, a unei birocratii politicoase, a citorva pomi in plus si a unui pic de respect. Liviu Negoita de la sectorul 3 a reusit sa faca asta si, credeti-ma, l-as vota si daca ar candida din partea Partidului Martienilor Visinii.

Comments are closed.